Patronul spiritual al scolii
ION I.C BRATIANU

Ion IC Bratianu

          Ion I. C. Brătianu, cunoscut şi ca Ion (Ionel) I. C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, azi Ştefăneşti, Argeş – d. 24 noiembrie 1927, Bucureşti) a fost un inginer, om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române.

 

          Obţine în 1889, diploma de inginer. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcţia de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny. Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. Ion I.C. Brătianu a fost pregătit de tânăr pentru cariera politică, ajungând ministru la vârsta de 33 de ani, apoi, în 1909, preşedintele Partidului Naţional – Liberal, cel mai puternic partid politic din România. La 2 octombrie 1913 Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (vot universal). Venirea războiului a amânat adoptarea celor două legi.

 

          A condus guvernul României timp de 12 ani, contribuind direct la intrarea României în război de partea Antantei şi înfăptuirea Marii Uniri din 1918. Datorită aplicării doctrinei liberale „prin noi înşine”, economia românească a cunoscut un ritm rapid de refacere, progresul datorându-se politicii guvernamentale care a vizat încurajarea, promovarea şi apărarea industriei naţionale. El a susţinut o serie de acte legislative precum: adoptarea Constituţiei din 1923, legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor de stat, legea energiei, legea minelor, legea pentru organizarea armatei, legea pentru organizarea şi exproprierea căilor ferate, legea privind repaosul duminical şi sărbătorile legale, legea pentru învăţământul primar (caracter „unitar, obligatoriu şi gratuit”, durata fiind de 7 ani), legea organizării judecătoreşti, legea pentru înfiinţarea Patriarhiei României. Pentru unificarea administrativă a tuturor provinciilor a fost adoptată legea care avea la bază „păstrarea caracterului unitar al ţării” şi aplicarea descentralizării administrative, ţara fiind împărţită în 71 judeţe, 489 de plase şi 8879 de comune.

 

          Brătianu aprecia că, nu există pentru oamenii politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente şi a demnităţii poporului român: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”.

 

          Considerăm că iniţiativa Colegiului Tehnic Timişoara de a adopta numele marelui om politic român Ionel I. C. Brătianu este îndreptăţită, la baza afirmaţiei stând următoarele argumente: a contribuit la Unirea Banatului cu Regatul Român; a promovat legea învăţământului, care a stat la baza dezvoltării învăţământului din perioada interbelică; în preajma liceului amintit se află situat Parcul I. I. C. Brătianu; nu în ultimul rând, marele politician avea la bază o pregătire tehnică.

 

prof. dr. Florin Golban